Sep 13, 2012

Flavia & Christian - Bucharest, Romania




Am asteptat nunta lor cu mare nerabdare din primul moment in care mi-au scris si mi-au spus ca isi doresc ca eu sa fiu fotograful lor. I-am cunoscut la alte doua nunti, ii stiam pe multi din prietenii lor si stiam ca nu o sa am nici o scuza sa nu ma intorc acasa cu toate cardurile pline. Flavia si Christian sunt doi din oamenii cei mai creativi, activi si draguti pe care i-am cunoscut vreodata. Daca ii intrebi ce fac ei in fiecare zi, cel mai probabil te-ai pierde dupa primele 2 minute. Eu nu am vazut in viata mea doi oameni mai organizati, calculati si totusi capabili de a fi spontani si flexibili.
Lucrul care mi-a atras atentia a fost faptul ca amandoi sunt si fotografi (printre multe altele) si ca fac asta cu pasiune si multa creativitate. Am fost uimit sa aflu ca ei inca fac fotografie pe film (in cazul in care va intrebati ce cauta aparatele foto de la sedinta foto de logodna in mainile lor... ei chiar fac poze cu aparatele alea, nu sunt degeaba acolo. Presupun ca stiti deja ca nu-mi place sa folosesc recuzita - props - in pozele mele, mi se par usor penibile de cele mai multe ori). Si stiind toate acestea, vazand cu ce se ocupa si ce fel de oameni sunt... wow, ce emotii am avut! :) 
As vrea sa las pozele sa spuna mai multe despre ei, prietenii si familiile lor, dar trebuie sa spun ca toate zilele petrecute cu Flavia si Chris au fost pentru mine unele dintre cele mai frumoase de anul acesta. Pornind de la sedinta foto de logodna la apus de soare undeva in niste locuri dragi lor, apoi ziua nuntii care a fost extrem de relaxata, plina de veselie si sinceritate si sfarsind cu cele 3 zile petrecute alaturi de ei si prietenii lor dragi in Delta Dunarii... va multumesc din suflet! :) Delta Dunarii a fost pentru mine o revelatie si a fost prima mea experienta acolo. Da, experienta! Delta Dunarii inseamna mult mai mult decat ce vedem noi prin poze. Aveam atatea prejudecati legate de acea zona (mai ales ca nu prea imi plac insectele, noroc cu Iliuta ca m-a ajutat sa-mi inving temerile... am reusit chiar sa pun mana pe coropisnita... de ce? Habar nu am! Era oribila! :))) si acum imi e atat de dor sa ajung iar acolo, de data asta impreuna cu familia mea.
Abia astept sa va revad si sper din suflet sa va place ce o sa vedeti! Cred ca e cea mai lunga postare a mea. Nu am innebunit (daca unii din prietenii mei se intreaba asta), dar pastrez proportia de 1/3 din pozele din slideshow. ;)
Cu drag,
Marius

PS:  Slideshow-ul este la sfarsitul acestei postari (si sunt in jur de 180 de fotografii in el) si nu poate fi vazut decat cu parola. Pentru parola si pentru a vedea varianta HD ( https://vimeo.com/48129309 ), contactati-i pe cei doi. Si nu uitati sa va puneti castile in urechi! :))